sâmbătă, 27 decembrie 2008

miercuri, 24 decembrie 2008

2 poveşti de Crăciun pentru Dănuţ

steaua căzătoare

eram copil şi nu-mi plăcea să mă culc devreme. se ruga mama de mine, îmi promitea toate jucăriile pe care le visam doar doar să intru sub plapumă, să închid ochii şi să adorm uşor. într-o seară n-am mai rezistat. am înghiţit două linguriţe de zahăr şi-am tulit-o din casă. mergeam aiurea pe străzi şi tare îmi mai plăcea să privesc ferestrele luminate şi stelele căzătoare. deodată am văzut una uriaşă coborând în mare viteză chiar spre mine. m-am aşezat în dreptul ei cu mâinile şi picioarele larg desfăcute şi aşteptam. am prins-o la timp. era foarte frumoasă strălucitoare, te orbea lumina ei. era a mea şi numai a mea. în seara aceea mama nu m-a primit în casă, în seara aceea i-am povestit stelei căzătoare cât de greu este să adormi, când pe pământ nopţile sunt atât de minunate şi oricând se poate întâmpla ceva.

the power

în Brooklyn, locuia un rapper bătrân. spre seară îl puteai vedea cum merge cocoşat cu un casetofon uriaş în mână, abia ţinându-se pe picioarele lui subţiri ca de spiriduş. când ajungea la colţul străzii se oprea, lăsa jos casetofonul şi îşi îndrepta spatele. în jurul lui se adunau toţi copiii. se strângeau aproape, cât puteau de aproape. aşteptau ceva. muzica nu era niciodată aceeaşi. în seara aceasta era Snap. puterea intra miraculos în trupul bătrânului rapper şi el începu să danseze atât de meseriaş că toţi puştii rămaseră cu gurile căscate şi uitară să mestece guma. faţa rapperului lucea ca sub lumina reflectoarelor. dacă cineva s-ar fi uitat atunci atent la faţa lui ar fi văzut un zâmbet timid. copiii aplaudau fluierau şi strigau la el să mai danseze. dar rapperul se cocoşă la loc, îşi luă casetofonul şi dispăru.