vineri, 28 decembrie 2012

Călăuza

Ia uite, mi-a nominalizat cineva Călăuza :)


"Chiar dacă, mai ales pe ultima turnantă, 2012 făcea loc prozei şi eseului, câştigătoare iese poezia. Radu Vancu, Rita Chirian, Ofelia Prodan, D.M. Cipariu, Vlad Moldovan, Ana Mizumschi au dat cele mai bune volume ale lor. Dan Sociu a revenit într-un dispozitiv provocator, iar seniorii – Aurel Pantea, Ioan Es, Pop, Nicolae Prelipceanu, Şerban Foarţă, Liviu Ioan Stoiciu, Octavian Soviany – au scris volume emblematice – fără a face valuri, din nefericire. Bogdan Alexandru Stănescu şi Marius Chivu au furnizat surprizele anului, prin două volume superbe, cărora cu greu le poţi reproşa ceva, situândui direct în prim-planul generaţiei."  
 
Ancheta României literare: Anul 2012 – Ce rămâne?
Puţin şi bun. Anul poeziei de Marius Miheţ

good-bye 2012









sâmbătă, 24 noiembrie 2012

de ce "Călăuza"

din Ziarul de Duminică - Scriitori despre cărţile lor

Ofelia Prodan - Călăuza, Editura Cartea românească:

Mulţi vor spune că am furat fără jenă titlul filmului lui Tarkovski, dar vor fi prea puţin aproape de adevăr. Aşa că o să vă dezvăluiesc un mic secret: titlul mi-a fost sugerat de Radu Vancu, cel care a văzut prima variantă a manuscrisului în urmă cu vreo 3 ani. Nu vă spun cum se numea iniţial. Mie mi se părea mai potrivită varianta mea, dar "Călăuza" mă atrăgea într-un mod inexplicabil, aproape iraţional. Revelaţia s-a produs de curând, la Pavia, un orăşel medieval superb de lângă Milano, când, scriindu-i cuiva o dedicaţie, am înţeles cum am intrat ca un orb în lumea poeziei bâjbâind, fireşte, pe la începuturi, şi apoi am fost călăuzită pas cu pas, din umbră, chiar de cel căruia îi scriam dedicaţia pe treptele Duomo-ului din Pavia, să văd, aşa cum ar spune poetul Ion Mureşan, "un petec de iarbă" din rai, şi asta "tot e ceva peste fire".


joi, 22 noiembrie 2012

la Gaudeamus


Pe 23 noiembrie de la ora 16.00, Ceainăria Gaudeamus se va transforma în Studioul de poezie.

Radio România Cultural şi editura Cartea Românească derulează un parteneriat constând în promovarea unei serii de tineri poeţi români contemporani care cu acest prilej vor fi prezentaţi publicului în cadrul unui spectacol multimedia, cu lecturi din volumele: Asperger de Rita Chirian, Călăuza de Ofelia Prodan, Lemur de Andra Rotaru, Poezii naive şi sentimentale de Dan Sociu, Dispars de Vlad Moldovan, Şi apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul de Bogdan-Alexandru Stănescu.

Participă autorii: Rita Chirian, Ofelia Prodan, Andra Rotaru, Vlad Moldovan şi actorii: Anda Saltelechi, Rodica Bunea, Sandra Şimon, Cristian Rus. Coloana sonoră a evenimentului va fi oferită live de Adrian Naidin la violoncel. Moderatori: Anamaria Spătaru şi Emil Buruiană.

(de pe site-ul Radio România Cultural)

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

ne vedem mâine în... Parnas

sau la bibliotecă. nu îmi dau prea bine seama din anunţ. el sună aşa:

Biblioteca Metropolitană Bucureşti organizează:

O SEARĂ ÎN PARNAS: ÎNTÂLNIRE CU POEZIA ŞI AUTORII EI:
Mihail Gălăţanu, Ofelia Prodan, Constantin Kapitza, Maria Postu

Evenimentul va avea loc vineri, 17 noiembrie 2012, orele 18:00, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” (Str. Tache Ionescu nr. 4, sect. 1), în cadrul programului naţional „Nocturna Bibliotecilor”.

joi, 15 noiembrie 2012

în prima mea seară la Brescia...


... am citit pentru prima oară în cadrul Cafenelei Literare de la Brescia care tocmai îşi începea prima "şedinţă". în filmuleţul de pe youtube puteţi vedea "aşa cum a fost":

luni, 29 octombrie 2012

invitaţie lansare Călăuza

Vă invit cu drag la lansarea Călăuzei mele în lume, vineri, 2 noiembrie, orele 18, la Librăria Cărtureşti Verona. Vor vorbi despre carte Florin Iaru şi Daniel Cristea-Enache, iar eu voi lectura poeme inedite din carte.

Vă aştept să ne bucurăm împreună!



vineri, 19 octombrie 2012

în curând...



„Deja exersată, în cărţile precedente, în poeme ludice, care narează ori pun subtil în scenă translaţiile dintre real şi imaginar, trăire directa şi livresc, stare de veghe şi proiecţie onirică a stărilor de spirit, cu distanţări fin ironice de spectator al propriilor invenţii, Ofelia Prodan propune acum o suită de poeme de o tulburătoare gravitate – variaţiuni pe tema morţii, dar şi a unui fel de transfigurare a fiinţei fascinate de un Dincolo cu frontiere permeabile şi fragile. Le compune cumva în trepte, gradat, de la mică suită de «scurt-metraje», în care decizia dispariţiei se ia fără fals patetism, într-un decor realist-minimalist, înregistrat pe un ton neutru, care face ca actul autosuprimarii personajelor să capete o tulburătoare ambiguitate: contrast radical cu normalitatea aparentă a peisajului şi a stării de spirit, fisură intimă descoperită brusc şi provocând o ruptură neaşteptată, la poeme de culoare oniric-vizionară (…).
Ofelia Prodan probează şi in această nouă carte remarcabila sa disponibilitate pentru înscenări semnificative, construcţii de naraţiuni cu tâlc, montate şi demontate cu o subtilă ştiinţă a efectelor-surpriză, suporturi pentru un lirism discret, surdinizat de o undă ironic-elegiacă.” (Ion Pop)

Scurt-metrajele Ofeliei Prodan ne atrag într-o lume a formelor ce alunecă în propriul lor abis existenţial, trecând cu nostalgie şi chiar cu graţie din existenţă în nonexistenţă, în urma unor ritualuri ce fac parte din cotidian. Călăuza este o carte a gesturilor în aparenţă banale, pregătite însă cu migală de către protagonişti, care împing fiinţele spre o altă lume, aflată deasupra şi mai cu seamă dedesubtul nostru, unde oamenii de nicăieri rătăcesc înstrăinaţi unii de alţii, într-un fel de purgatoriu al faptelor, vegheat de ochiul unui Demiurg străin de durerile lor.” (Nichita Danilov)


http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/calauza-308/

duminică, 30 septembrie 2012

poem scris involuntar pe mess de d.d.marin cu Acosmei şi Lucian Dan Teodorovici

Şi mi-a povestit cum a ieşit din tufiş Acosmei. Ăsta, Acosmei, precum cred că ai observat, nu vorbeşte. Citeşte câteva poeme ca şi cum plânge şi, gata, se opreşte. N-ai cum să vorbesti cu el. Aşa şi Teodorovici, doar se saluta cu el, că ce naiba să vorbească, adică cu cine. Asta vreo 2 ani. Băi, şi într-o noapte prin Iaşi mergea aşa pe stradă Teodorovici şi se aude dintr-un tufiş: "nu vrei să bei cu mine?", mai-mai să creadă că îl întreabă însuşi tufişul, nu se vedea nimeni. După aia s-a dat tufişul la o parte şi a apărut Acosmei. Şi-au băut ei împreună vreo 2 ore şi multe-multe a zis Acosmei beat fiind.

miercuri, 4 iulie 2012

Avanpremieră la Călăuza

în Ziarul de Duminică de Stelian Ţurlea


Ofelia Prodan - Călăuza

Ofelia Prodan a debutat cu volumul Elefantul din patul meu, Ed. Vinea, 2007 (Premiul pentru Debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2008; Premiul pentru Debut al revistei Luceafărul, 2008; nominalizare la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu - Opera Prima, 2008). A mai publicat: Cartea mică, Ed. Brumar, 2007; Invincibili, Ed. Vinea, 2008; Ruleta cu nebun, Ed. Vinea, 2008; În trei zile lumea va fi devorată, Ed. Paralela 45, 2010; Ulise şi jocul de şah/ Ulysses and the game of chess, ediţie bilingvă, Ed. Charmides, 2011. A fost inclusă în antologiile Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (Daniel D. Marin, Ed. Paralela 45, 2010) şi Cele mai frumoase poeme din 2010 (Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, 2011).

"Un loc numit simplu Nicăieri, oameni care sunt numiţi Străini, o lume abia născută ce nu ştie încă ce este teama şi deodată, moartea. Şi coşmarurile morţii. Şi apoi liniştea aceea cumplită când realizezi că nu mai este nimic de spus. Poate abia atunci începe poezia şi Călăuza te conduce, dar nici măcar ea nu ştie unde se sfârşeşte călătoria."- Ofelia Prodan

"Ofelia Prodan probează şi în această nouă carte remarcabila sa disponibilitate pentru înscenări semnificative, construcţii de naraţiuni cu tâlc, montate şi demontate cu o subtilă ştiinţă a efectelor-surpriză, suporturi pentru un lirism discret, surdinizat de o undă ironic-elegiacă." Ion Pop

nu se mai face ziuă odată a trecut o lună

şi oamenii dorm duşi doar eu mă plimb

prin oraş cu ochii închişi mă plimb

şi văd cum este dincolo şi dincolo sunt

oamenii ăştia din oraş care de o lună tot dorm

şi mă mir ce caută ei dincolo şi cum se face

că-şi văd de treabă exact ca în zilele obişnuite

şi niciunul nu pare să bănuiască ceva

sâmbătă, 16 iunie 2012

trei dromaderi

nici Tora nici Coranul nu-mi vor mai alina inima îngreţoşată
de mârlăniile vameşilor şi blestemul fariseilor

căci trei drahme am dat să trec darul meu dincolo de Iordan
şi ce-mi văzură ochii: chiar pe mal, o masă cât râul de lungă
unde împreună chefuiau şi beau vin până cădeau ca porcii în
Iordan, pângărind apa unde s-au botezat în pruncie!

apoi toţi săreau din apă ca peştii zburdalnici şi toţi aveau
deasupra capului o aură de lumină albă cerească şi prooroceau
în toate limbile, încât barba mi s-a încreţit până la brâu de ciudă

nenorociri fără număr prooroceau
însă inima mea s-a oprit din lucrarea-i neîntreruptă
numai când blestemul fariseilor s-a pogorât
ca un duh înşelător asupra darului meu: trei dromaderi
fiecare cu câte şase desagi pline cu tămâie învechită
pentru care în van trei drahme am dat vameşilor mârşavi!

miercuri, 16 mai 2012

Vă invit la lectură publică la TNCP!


Joi, 17 mai, Ora 17.30 – Lecturi publice de poezie

Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe
Strada Tache Ionescu nr. 14

Invitaţi: Cătălina Bălan, Magda Cârneci, Ioana Diaconescu, Anca Mizumschi, Ofelia Prodan
Moderatori: Teodor Dună, Cosmin Perţa

Vă aştept cu drag!

duminică, 6 mai 2012

me, myself & I

în drum spre mănăstire Ofelia s-a rătăcit
pe un drum cu serpentine periculoase
pe care de tocmai derapau într-o viteză infernală
nişte bolizi formidabili de formula 1

când a ajuns la mănăstire
Ofelia a îmbrăcat resemnată rasa monahală
sub care a ascuns o hologramă
cu Hamlet rănit la piciorul drept pe frontul de Est
o veioză cu bec ecologic şi o râşniţă de cafea marca Bosch.

după ce s-a întors de la mănăstire
Ofelia şi-a făcut un scurt inventariu şi de plictiseală
s-a sinucis.

luni, 30 aprilie 2012

vedenii

domnişoara Cristina se apropie
însetată de sânge proaspăt şi nevinovat de motanul Virgil
care stă tolănit la umbră şi toarce subtil.

domnişoara Cristina se dezbracă în vis cu mişcări lente lascive
de rochia elegantă apoi de pielea albă şi fină
şi i se arată iubitului în carne şi oase.

domnişoara Cristina pocneşte din degete
şi apare un reactor nuclear deghizat în cabrioletă.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

poemul beznei

e beznă şi eu stau în beznă
şi-mi place foarte mult să stau în beznă
şi să nu mă întreb de ce-mi place
să stau în beznă şi la ce mai
este bună bezna decât să stau eu în beznă
şi să nu mă întreb de ce-mi place
să stau în beznă
oare aş putea scoate bezna la licitaţie
cine ar mai cumpăra bezna
în afară de mine
cine ar mai sta în beznă de dragul beznei
în afară de mine
vă rog foarte frumos
să nu vă grăbiţi să vă daţi cu părerea
despre acest lucru
până la urmă nu e decât
o simplă constatare că eu stau în beznă
şi-mi place grozav să stau aşa degeaba în beznă

sâmbătă, 31 martie 2012

o nouă recenzie la....Ulise

Ofelia Prodan – Ulise şi jocul de şah/Ulysses and the game of chess, traducere din română de Florin Bican) (Charmides, 2011). Citind cartea bilingvă de poeme a Ofeliei Prodan, înţelegi că în cadrul generaţiei douămiiste deja se desprind mai multe direcţii. Poeta de aici poate fi lidera uneia dintre acestea. Într-o puritate stilistică impecabilă şi cu o candoare perfect jucată, cu ironie fină, deloc acidă, Ofelia Prodan creează o istorie proprie în care personalităţi ultracunoscute sunt puse în ipostaze inedite şi acţionează după alte scenarii decât cele pe care le ştim îndeobşte. Astfel: Ulise „joacă şah cu sine însuşi/de aproape 24 de ore şi/încă nu s-a plictisit”, dar cum nici mitologia nu mai e ce-a fost, Ulise joacă şi ţintar cu Ahile, Paris îi şterpeleşte sandalele lui Hermes ca să poată ajunge la Elena pentru a-i fura un sărut, Atena „e depresivă/şi e desăvârşită când e depresivă”, Oedip vorbeşte singur prin Teba închipuindu-şi că vorbeşte cu o hetairă dintr-o tavernă, iar Afrodita, ei, Afrodita este un poem extraordinar, eroina, supărată fiind că parcă nu mai are prospeţimea de altădată, se retrage într-o scoică unde „plânge cu lacrimi albe sidefii ca perlele”. Dar şi mai încoace, în spaţiu şi timp, se petrec lucruri de-a mirărilea: Mircea cel Bătrân pătrunde în haremul lui Baiazid şi-şi face de cap cu cadânele, cam la fel îşi face de cap şi Sancho Panza cu Dulcineea sub un smochin copt, în timp ce bravul Don Quijote doarme dus, nefericitul Kafka vorbeşte cu proprii-i pantofi, motiv pentru un poliţist să-i ceară actele încălţărilor („Kafka scoate uşor indignat actele din buzunar/ poliţistul le verifică atent şi îi reţine pantofii/pentru un nou interogatoriu”), iar Marx e mahmur după o beţie cu vodcă, e gol puşcă şi priveşte prin lunetă bombardierele pe cer… Mă rog, cuvântul din poveste înainte mult mai este. Dar, ca o concluzie, Ofelia Prodan desăvârşeşte poemul epic, creează personaje memorabile (v. Ghelasie cel drept), se joacă apoi fermecător cu cele pe care istoria, mitologia, literatura le-au nemurit. Despre farmecul lecturii conving ultimele trei rânduri din prezentarea de pe coperta a patra, rânduri scrise de Ion Mureşan: „Pariul pe care Ofelia Prodan l-a câştigat în cărticica asta e cel cu simplitatea şi cu limpezimea vorbirii. Şi pariul cu copilăria. Cred că volumul acesta de poezie va avea mare trecere la copii şi la savanţii nebuni şi la nebunii-savanţi.”


Dumitru Augustin Doman, Revista Argeş, martie 2012

miercuri, 28 martie 2012

Marché de la poésie la Institutul Francez

Poezia aduce primăvara pe Dacia 77, ca-n fiecare an cu Marché de la Poésie, de pe 27 până pe 30 martie. Joi 29 martie, începând cu ora 19, Librăria-cafenea Cărturești de la Institutul francez îi are ca invitați pe Angela Marinescu, Marius Chivu, Dan Sociu, Ofelia Prodan, Alice Popescu și Bogdan Coșa.

Seara de joi începe cu premierea concursului de poezie organizat de lectoratul francez al Facultății de Litere de la Universitatea București. În continuarea programului, o nouă ediție a Cercului Poeților Apăruți, moderată de Svetlana Cârstean, îi invită pe poeta Angela Marinescu și pe criticul literar Marius Chivu la o discuție decontractată așa cum ne-am obișnuit, la un pahar de vin roșu. De la ora 21 începe maratonul de poezie, care cuprinde o serie de lecturi bilingve din cinci poeți tineri : Letiția Ilea, Dan Sociu, Ofelia Prodan, Alice Popescu și Bogdan Coșa.

Între 27 și 30 martie la Librăria-Cafenea Cărturești, iubitorii de poezie vor găsi un stand special cu o selecție de cărți de la toate editurile care publică poezie în România, selecție făcută de librarii de la Cărturești. Pentru cărțile de poezie, ei beneficiază de o reducere de 20%.

Program Marché de la Poésie
Joi, 29 martie

18 : 00 : Premierea concursului de poezie organizat de lectoratul francez al Facultății de Litere, Universitatea București

19 : 00 : Cercul Poeților Apăruți. Invitată: Angela Marinescu. Cu participarea criticului literar Marius Chivu.

21 :00 : Maraton de poezie : Letiția Ilea, Dan Sociu, Ofelia Prodan, Alice Popescu, Bogdan Coșa.

Vor citi în limba franceză : Fanny Chartres, Mihaela Dedeoglu, Bertille Détrie, iar Mihaela Dedeoglu va citi poeziile Letiției Ilea în limba română.
Traducere în franceză : Fanny Chartes, Faustine Vega, Jan H. Mysjkin și Linda Maria Baros.

miercuri, 14 martie 2012

Doi cărturari

lui Nichita Danilov


Harul

Dosoftei, marele cărturar al mănăstirii, bea vin cu măsură
şi vorbeşte tot cu măsură. El scrie şi citeşte din cărţi groase
cu file prăfuite, mirosind a ceară şi a mucegai, întâmplări
cu tâlc din viaţa de pustnic. El scrie şi citeşte cocoţat
în clopotniţa mănăstirii. Când e nevoie, se agaţă
cu ambele mâini de frânghia clopotului şi trage până se aude
şi dincolo. Clopotul răsună cu tâlc în urechile lui
Dosoftei şi el intră în transă şi vede cum e dincolo.
Transa durează cât trage clopotul. Când îşi revine, Dosoftei
nu-şi mai aminteşte chiar tot şi asta e bine, căci el scrie ce a văzut
dincolo şi unde nu-şi aminteşte inventează şi unde inventează
este cu mult peste puterea duhovnicească a celui
mai înduhovnicit monah. Pe la sfârşitul anului, cartea
cu vedeniile lui Dosoftei intră sub tipar şi iese de sub tipar.
Dosoftei o aşază cu mâna lui în biblioteca mănăstirii
lângă celelalte cărţi scrise în ceilalţi ani tot de el,
tot cu vedeniile sale. În afară de Dosoftei, nimeni nu
a avut vreodată curiozitatea să deschidă vreuna din aceste cărţi,
dar Dosoftei nu se plânge, ci aşteaptă răbdător clipa
când nu va mai fi singurul care se înfruptă din aceste
minuni duhovniceşti. Tot aşteptând a îmbătrânit,
iar biblioteca e plină de cărţile lui. Dosoftei simte
că i se apropie sfârşitul şi îl cheamă la el pe tânărul cărturar
Neculce. Se urcă amândoi în clopotniţă, în timp
ce se cântă miezonoptica. Acolo sus, feriţi de orice privire,
Dosoftei îşi pune cu dragoste mâinile zbârcite pe creştetul
tânărului Neculce şi îi transmite în cea mai mare taină harul său,
apoi închide ochii liniştit şi trece la fel de liniştit dincolo.



Sacrificiul


Tânărul cărturar Neculce citeşte şi scrie tot în clopotniţă.
Când trage clopotul, intră în transă şi vede dincolo
de ceea ce vedea bătrânul Dosoftei. Când iese din transă
îşi aminteşte perfect ce a văzut şi scrie întocmai.
Când cartea este gata, o duce la tipografie şi o scoate
în sute de exemplare pe care le împarte tuturor monahilor.
Aceştia se uită curioşi să vadă ce-i poate mintea unui
atât de tânăr cărturar. Cum citesc, încep să vadă
şi să priceapă lucruri pe care în mod obişnuit
nu le-ar fi priceput decât după grea trudă duhovnicească.
Toţi sunt foarte încântaţi şi îl întreabă pe tânărul Neculce
cum de poate să ştie şi să scrie atât de meşteşugit
astfel de lucruri, căci este mult prea crud pentru aşa ceva.
Tânărul Neculce însă tace şi ei încep să se îndoiască
şi să spună că poate copiază cărţile bătrânului Dosoftei
şi dau toţi iama în bibliotecă să citească ce a scris Dosoftei.
Şi citesc şi nu le vină să creadă ochilor şi vorbesc
înflăcăraţi despre vedeniile minunate ale lui Dosoftei
şi tot vorbind uită de vedeniile şi mai minunate ale tânărului
Neculce care tace mâlc, se urcă liniştit în clopotniţă,
se agaţă cu ambele mâini de frânghia clopotului
şi trage până îşi dă duhul. De dincolo, Dosoftei aude şi vede
totul şi numai jumătate din sufletul lui
se bucură, căci cealaltă tot plânge neîmpăcat.

miercuri, 7 martie 2012

arheopterixul

lui Ioan Es. Pop

intră pe fereastră o pasăre mare moartă de beată
şi-mi bate cu ciocul în cap şi-mi zice mă pândeşte
o moarte urâtă după colţ şi eu văd dublu de beată
ce sunt şi mi-e de două ori mai mult frică decât ar trebui
ajută-mă să trec de noaptea asta şi mâine
o să fiu ca nouă te plătesc bine măi pasăre
tu eşti un arheopterix de-mi baţi aşa cu ciocul la ora
asta-n cap de ajutat te ajut să treci noaptea asta
ia de colea doi lei şi dă fuga la chioşcul lui nea Emil
paznicul spune-i parola şi o să-ţi dea ceva
să-ţi treacă noaptea mai repede dar pasărea dă şi mai tare
cu ciocul da’ greu de cap eşti bre dacă ies pe fereastră
după colţ mă pândeşte o moarte urâtă şi eu tac
apoi râd lasă arheopterixule mai bine trage nişte iarbă
în piept şi apoi fă exact cum ţi-am spus
că nea Emil e chiar paznicul morţii şi moartea
are două chipuri unul care dă bine în orice moment
şi unul care dă al naibii de rău tu de ăsta te temi
dar cu doi lei Emil te rezolvă pe loc hai du-te acum până
nu închide chioşcul şi trage un pui de somn
că la el somnul e somn şi dureaza cam aşa un sfert de veac

miercuri, 15 februarie 2012

politically correct

deasupra cerul metalic dedesubt albul
orbitor al zăpezilor şi zâna rătăcită din palma mea
uitându-se cu ochii ei mari şi rotunzi
în ochii mei monstruoşi

avioanele avariate maşinile inutile
gerul de afară gerul din fiecare cameră de bloc
oamenii din blocuri care nu mai ştiu
care nu mai vor oameni care îşi asumă tardiv
triumful ratat al civilizaţiei

oare cine va îndrăzni să-şi mai imagineze
un colţ de rai unde un mic dumnezeu
guvernează politically correct cât de aproape
este un dezastru total oare ce urmează
zână mică tu să-mi spui
tu făptură din poveştile copilăriei
mele în tine cred şopteşte-mi că pământul
ăsta e jucăria ta de plastic
şi tot ce se întâmplă acum sunt micile tale capricii

aici manete blocate butoane aparate defecte
lumini roşii un vast teren părăsit
câteva urme firave de viaţă noi unde suntem oare mai suntem

aici pielea care ne acoperă străluceşte artificial
şi înăuntrul nostru fiecare organ are o viaţă artificială

aici când un om pleacă de tot nimeni nu spune nimic

miercuri, 1 februarie 2012

Maimuţica

Aveam lângă oraş o casă mare cu gazon în faţă şi foarte
mulţi prieteni care ne vizitau în weekend. Cine-i maimuţica asta?

o întrebau curioase doamnele frumos parfumate, dichisite
pe mama. Eu mă băgam sub masă şi le studiam picioarele

cu pedichiură îngrijită, epilate îngrijit - nu ca ale mamei,
apoi sandalele cu barete fine cumpărate de la prăvălia din centru.

Apoi smulgeam un fir de iarbă şi le gâdilam. Ele izbucneau
în hohote subţiri de râs, dădeau din picioare şi se uitau

sub masă. Uite-o pe maimuţică! Ce ochişori negri are!
Hai să-i dăm o bomboană! Haide, ia bomboana asta, e pentru tine!

Mama era toată roşie la faţa şi îşi ştergea cu un şerveţel
fruntea umedă, în timp ce eu mâncam trei bomboane deodată

iar doamnele îmi aranjau bretonul ciufulit chicotind şi trecându-mă
din braţe în braţe, întorcându-mă vesele şi curioase pe toate părţile.

marți, 10 ianuarie 2012

două fete

fata care plânge închisă în camera ei
palmele ude îi încâlcesc părul
trupul ei gol crestat de linii fine roşii
hainele vraişte pe pat pe jos
cărţile şi foile rupte muzica rock la maxim
fata care stă în camera alăturată
izbeşte cu pumnii şi picioarele în perete
ţipă să dea dracului mai încet
muzica aia muzica nu se mai aude
o fereastră se deschide larg
un urlet inuman opreşte o secundă lumea

fata care dansează în camera ei
trupul ei gol se mişcă lasciv pe o melodie rock
hainele vraişte pe pat pe jos
cărţile şi foile rupte muzica rock la maxim
fata care stă în camera alăturată
izbeşte cu pumnii şi picioarele în perete
ţipă să dea dracului mai încet
muzica aia muzica e tot la maxim
o fereastră se deschide larg
fata care stă în camera alăturată se aruncă

luni, 2 ianuarie 2012