arheopterixul

lui Ioan Es. Pop

intră pe fereastră o pasăre mare moartă de beată
şi-mi bate cu ciocul în cap şi-mi zice mă pândeşte
o moarte urâtă după colţ şi eu văd dublu de beată
ce sunt şi mi-e de două ori mai mult frică decât ar trebui
ajută-mă să trec de noaptea asta şi mâine
o să fiu ca nouă te plătesc bine măi pasăre
tu eşti un arheopterix de-mi baţi aşa cu ciocul la ora
asta-n cap de ajutat te ajut să treci noaptea asta
ia de colea doi lei şi dă fuga la chioşcul lui nea Emil
paznicul spune-i parola şi o să-ţi dea ceva
să-ţi treacă noaptea mai repede dar pasărea dă şi mai tare
cu ciocul da’ greu de cap eşti bre dacă ies pe fereastră
după colţ mă pândeşte o moarte urâtă şi eu tac
apoi râd lasă arheopterixule mai bine trage nişte iarbă
în piept şi apoi fă exact cum ţi-am spus
că nea Emil e chiar paznicul morţii şi moartea
are două chipuri unul care dă bine în orice moment
şi unul care dă al naibii de rău tu de ăsta te temi
dar cu doi lei Emil te rezolvă pe loc hai du-te acum până
nu închide chioşcul şi trage un pui de somn
că la el somnul e somn şi dureaza cam aşa un sfert de veac