vineri, 4 octombrie 2013

o fată a străzii

„am bani, am libertate şi asta înseamnă ceva.
nu depind de nimeni şi asta chiar înseamnă ceva.
nu m-aş îndrăgosti pentru nimic în lume.
şi nu sunt deloc misogin.”
aşa îmi recitam în gând, ca pe cea mai
benefică mantră, în timp ce mergeam pe bulevard
şi firmele îşi aprindeau neoanele viu colorate.

şi deodată am văzut chiar sub nasul meu
o mână mică, negricioasă, murdară
cu degete puţin noduroase.
am ridicat  privirea şi o fată a străzii îmi zâmbea strâmb,
cu un firicel de salivă în colţul buzelor crăpate,
aproape violete. îmbrăcată doar într-o rochie lălâie,
soioasă, aproape deşirată
cu părul rar şi negru, încâlcit într-o coadă.
am privit-o în ochi. şi-a ferit imediat privirea.
am prins-o de bărbie
şi i-am întors capul drept spre mine, voiam cu orice preţ
s-o privesc în ochi, dar îşi ferea privirea cu îndârjire,
ceea ce m-a îndârjit şi pe mine.

„îţi dau o sută, dacă te uiţi în ochii mei!”. tăcea
cu ochii strânşi. vântul adia uşor spre mine.
am simţit mirosul ei până-n vintre:  
miros fad de transpiraţie şi urină, amestecat cu un miros
viu de sălbăticiune. „îţi dau o mie!”,
am plusat eu. nimic. nimic.
ameţit şi furios am luat-o de mână
şi am tras-o după mine.
nu s-a împotrivit, chiar mă urma. am ajuns într-un gang
unde mirosul puternic de urină acoperea mirosul ei.
am lipit-o de un zid desenat cu grafitti
şi am început s-o sărut. ţinea dinţii încleştaţi.
ochii ei, tot strânşi. sângele mi-a inundat creierul.

i-am sfâşiat rochia. un trup firav, negricios,
cu oase subţiri, delicate.
cu o mişcare brutală i-am desfăcut coapsele
şi am ridicat-o în braţe. am mirosit-o din nou.
sălbăticiunea din ea se trezise.
nu mai vedeam nimic, nu mai ştiam nimic.
sălbăticiunea mea ucidea cu furie sălbăticiunea ei.
nu s-a zbătut, n-a ţipat,
n-a scos un geamăt sau un cuvânt
sau poate n-am mai auzit eu. am lăsat-o jos strângând-o de gât,
sufocând-o. voiam s-o privesc în ochi
acum mai mult ca oricând. a horcăit scurt.
avea ochi negri şi adânci ca iadul.  

Un comentariu:

Anonim spunea...

”miros viu de sălbăticiune” - viu e redundant.

Eugen.