Nabokov și Bulgakov

Sarmale

Nabokov îi linge cu limba pantofii lui Bulgakov
care nu este satisfăcut pe deplin și-l trimite
urgent pe motanul Behemot până la chioșcul de ziare.

Bulgakov îl vede pe prima pagină pe Nabokov

în diverse ipostaze, se supără foc și îi dă foc cu bricheta 

motanului Behemot care sare de pe fereastră 

direct în oala cu sarmale și se transformă într-o sarma.

Nabokov și Bulgakov stau la aceeași masă și mănâncă sarmale.

Corrida

Nabokov stă grijuliu la căpătâiul lui Bulgakov.

Bulgakov deschide ochii somnoros și

îi dă una după ceafă lui Nabokov care își cere iertare

în genunchi pentru imprudențele săvârșite.

Inima lui Bulgakov se umflă de mânie

și el îi dă doi pumni în față lui Nabokov care se tăvălește pe jos

în chinuri și își cere iertare pentru ceea ce tocmai

a îndrăznit să gândească despre purtarea imprevizibilă a lui Bulgakov.

Bulgakov își introduce degetele arătătoare

în orbitele lui Nabokov, îi scoate ochii și îi analizează cu lupa.

Nabokov se ridică orb de furie ca un taur

și se aruncă asupra lui Bulgakov care îi analizează calm ochii,

apoi îi înghite și face indigestie.

Nabokov trece de trei ori la rând razant pe lângă Bulgakov.

Botezul lui Nabokov

Nabokov a uitat cum îl cheamă și îl roagă frumos

pe Bulgakov să-i dea un nume.

Bulgakov se scobește în nas și îl botează pe Nabokov tot Nabokov.

După zece minute Nabokov uită din nou cum îl cheamă

și îl roagă din nou frumos pe Bulgakov să-i dea un nume.

Bulgakov se scarpină după ureche și îl botează pe Nabokov tot Nabokov.

După zece minute Nabokov crede că numele lui este Bulgakov

și îl întreabă tropăind nervos și fornăind din nări

pe Bulgakov de ce îndrăznește să poarte același nume.